Acolade

Frigul în pericol





E greu de presupus ce ne-am face fară de frig .

Unora nici nu ne trece prin minte varianta aceasta dar cei mai mulţi vor spune că ar fi o mare bucurie . Din păcate ar fi o mare pacoste.

Toată viaţa noastră ar fi praf şi civilizaţia s-ar întoarce la începuturi şi acolo ar rămâne .

Nu este nici un paradox în a spune că frigul este bun şi când e cald şi când nu e .Sau e bun chiar şi cănd e frig şi când nu,dacă doriţi.

Avem cunoştinţă că toate cititoarele nostre sunt graţioase şi cochete .Nu am dori de aceea să le aducem în atenţie absurda ipoteză după care iarna aceasta vor fi consemnate numai temperaturi caniculare .

Ce s-ar face oare cu preocuparea acestor fermecătoare făpturi de a debuta printre primii fulgi de zapadă plutind pe cizmuliţe sclipitoare,învăluite în blănuri uşoare şi pufoase ,încoronate de căciuliţe nostime şi

elegante ?

Ce argumente geniale vor trebui lansate pentru a opri lacrimile frumoşilor ochişori şi creşterea boticurilor bosumflate de ciudă ? Mai bine nici să nu ne gândim la asta . Ar fi o serioasă problemă.

La fel de serioasă ar fi şi lipsa frigului nu numai pentru omul-de –zăpadă dar şi pentru largi categorii semantice care produc,vând,promovează,importă şi exportă frigul dar se şi zbat să ne ferească de el sau să ne facă să ne distrăm pe baza minunatului de frig.

Ce s-ar alege de marile manufacturi care produc schiuri,patine,clăpari,ciorapi de lână şi mănuşi cu un sigur deget ori mai multe ?

Ce s-ar face cu producătorii de îngheţată pe băţ sau fără băţ ?

Dar cu porţile de rai de la Aluniş,Semenic sau Innsbruck ?

În faţa acestor fenomene,doar privind ,inima îşi schimbă ritmul,aerul are un gust grozav iar ochii văzănd măreţia şi imacularea panoramei au trebuinţă de o mână de poet ca să poată arăta ce se vede.

Fie şi numai că făra frig dispariţia Tirolului ar fi iminentă,umanitatea tot ar trebui sa-şi adune forţele ca să ţină frigul la locul său .

Deocamdată se pare că o astfel de ipoteză e totuşi greu de acceptat mai ales de când cu moda încălzirii globale . Potrivit acestui relativ recent fenomen, cu cât încalzirea globală prognozată este mai alarmantă cu atât gerurile sunt mai straşnice şi nasurile mai roşii iarna, pe acolo pe unde ea vine.


Pe această bază nu au întârziat să apară şi profitorii frigului ca să nu le zicem chiar şarlatani.


Începutul se pare că a fost făcut de negustorii litorali care nu aveau în ce să bage câştigurile de peste vară şi nici cum să le sporească.

Aşa a debutat ,bine preparată mediatic,o furibundă campanie de anvelopare a blocurilor .Cu bani buni şi mulţi, firme şi firmuliţe se apucă să îmbrace locuinţele cu plăci firave de polistiren pe care le vopsesc după aceea în culori fanteziste şi enervante.

Ei asigură pe beneficiari că după ce lucrările vor fi gata, temperaturile din casă vor fi cu până la trei grade mai ridicate dacă nu deschidem ferestrele .

În camere nu vor mai intra prea uşor vânturile de afară .

Faptul că nici vânturile din interior nu vor mai avea pe unde ieşi nu mai contează.

Suntem intr-un sistem termodinamic închis unde chiar dacă există pericolul să leşinăm din lipsă de oxigen vom leşina la o temperatură agreabilă şi nu în frig ca eschimoşii din Alaska.

Cârcotaşilor care se lasă mai greu convinşi un dom-inginer le spune ceva de teorema lui Nernst reformulată de Plank, le bagă sub nas formula,şi ca ultim argument averizează că doar mata din tot blocul te pui contra şi că majoritatea a hotărît .

Chiar dacă e o aiureală ca aia cu repartitoarele de la calorifere ? Chiar,hai că am treabă .

De ce nu s-o apuca el să anvelopeze conductele ciuruite care aduc bruma de caldură tocmai de la marginea oraşului nu mai apuci să-l întrebi pentru că scapă cu fuga.


In aceeaşi perioadă Prinţul Charles şi-a cumpărat o casă de paiantă pe la Viscri,face focul cu lemne în sobă şi până se încălzeşte dârdâie ,strănută şi râde .Nu o fi aflat de principiul al treilea al termodinamicii sau nu o fi la curent cu scamatoria anvelopărilor ?


Dacă cineva îl întâlneşte pe Alteţa-sa ar fi bine să-l întrebe ,cu toata deferenţa, de ce nu- şi poceşte casa din Viscri .Mai ales că majoritatea a cam hotărât şi că bani de spart pe aiureli sunt gârlă .

CONCURS

In fiecare vară între Sf.Petru si Sf.Ilie se ţine un mare Concurs de Titularizare.
El se face pentru a statornici intr-o slujbă nobilă dar plina de privaţiuni pe cei care duc greul educaţiei copiilor şi tinerilor Ţării.
Cu această ocazie profesoarele şi profesorii sunt supuşi unui prim set de mizerii care vor continua pâna la ieşirea dumnealor la pensie iar uneori şi după aceea.

În intervalul celor câteva zile cât ţin înscrierea, probele şi avizarea rezultatelor, opinia publică de mahala stă cu gura căscată şi asistă la întrecere căutând prilej de zeflemea .
Ziarele trimit reporterii iar televiziunile dubele cu antenele parabolice ridicate pe la gardurile centrelor regionale.
Larma adună în zonă mâncatori de seminţe sau de îngheţată , pensionari mai curioşi, precupeţi de marunţişuri, gospodine şi pungaşi de buzunare.
La aceştia se adagă ceata de rude a concurenţilor risipită prin maşini pe la garduri sau la umbră ,sub copaci.

Toate momentele concursului sunt apreciate dar cel mai savurat este acela în care se aduc rezultatele la geam .
Atunci prostimea cu mai multă sau mai puţină şcoală simte miros de sânge in gură şi găseşte ocazia de a-şi râde de o castă nobilă căreia ar trebui să i se plece până la pământ şi să-i sărute urmele picioarelor.

- Ia uite,frate ! Aia a luat doi treizeci .E moacă rău ,la ce dreacu o mai fi venit ?

- Băi nene, ăsta e proful meu de mate .A suplinit la noi.Şase şi cinşpe .E bâtă rău, nene .
- Hă ,hă ,păi dacă el e de şase, tu nu faci mai mult de patru nici dacă stai în cap.Hă,hă,d-aia eşti tu prost,vezi ?

- Cum ţi-am spus şi mai de vreme la jurnalul de la cinci, într-adevăr Melania ,anul acesta rezultatele este dezastroase .Jumătate din concurenţi nu au trecut de nota 6 ,jumătate au note între şase şi şapte cinzeci iar o treime între şapte cinzeci şi opt şi ceva.Nimeni nu a luat nota zece ceea ce mă face să mă gândesc că învăţământul este un dezastru.Ministra educaţiei ar trebui ...etc.

Dacă nu se întâmplă o nenorocire sau un personaj public nu face o mare porcărie , presa numai pe asta bate.
Profesorii sunt proşti pentru că au luat note mici la concurs .

Dar.

Câtă lume ştie ce va să zică vorba asta concurs ? Câţi au dat oare un concurs vreodată ? Câţi ştiu ce chin este să înveţi luni de zile materii aride şi complicate până la nivel de literă ?
După cum se vede,foarte puţini .

De aceea ar fi bine de ştiut că la un concurs nu mărimea absolută a notei contează ci ordinea în care se plasează în funcţie de ea concurenţii, care îşi aleg după aceea locurile.
Unul cu nota trei se clasează inaintea celui cu doi iar cel cu 0,50 după cel cu 1.De-aia e concurs .Şi ar trebui să poţi lua concursul şi cu nota 1 dacă sunt locuri.
Examenul e cu totul altceva .

Pe dealtă parte subiectele de concurs sunt aşa formulate încât să fie extrem de dificile ,ambigui , etc. şi mai ales trebuie rezolvate într-un timp mult mai scurt decât ar fi necesar.
Corectura lucrărilor se face cu rigiditate şi de fiecare dată în dezavantajul aplicantului, după baremuri şi sisteme complicate şi discutabile.
Mai sunt şi alte aspecte revoltător de dure şi nedrepte dar concursul este ca un fel de război. Iar la război – ca la război .

De aceea, scumpi concitadini cu mintea odihnită şi cu mare aplecare ironică ,sunt notele atât de mici cum vi se par Dvs.

Prin urmare,înainte de a ne distra pe seama bunilor noştri - sau ai copiilor noştri – profesori, mulţi dintre noi ar trebui să râdem mai degrabă de ce ne aducem aminte .

Nota autorului

În ceea ce mă priveşte ar trebui să prezint scuze tuturor profesorilor mei pentru acest text caraghioz ,ciuruit de tot felul de grşeli de ortografie,gramatică,logică,etică ş.a, cu rugămintea să mă creadă că pe viitor o să mă străduiesc să le reduc şi cu asigurarea că la un concurs de scris texte nu voi îndrăzni să mă duc vreodată.
Bunii mei profesori au făcut tot ce a fost omeneşte posibil pentru mine dar de cum am ieşit numai eu sunt vinovat.

Doctorul Teacă

Din
când în când ne iese în faţa ochilor la fereastra dinspre afară un buştean negricios gătit în straie prăzulii de cofetar care se bagă în seamă .
Acest domn crede că dacă a facut Facultatea de Medicină ,o specializare şi s-a angajat la un spital dintr-un oraş de pe Dunăre ,este deja doctor .
Faciesul dumisale de amant indian este atât de încântat de această revelaţie încât suferă de o motilitate periculoasă pe durata scheciurilor .
Ochii bine conturaţi cu negru de fum se învârt pe orbite extreme,colţurile gurii încearcă să atingă urechile ,mustaţa bine cănită se zburleşte de-i intră pe nas iar dantura din secolul şaişpe se desface pentru a da libertate unei limbi ,prea late, sa linga cuvintele pe care le spune rar , insinuant şi apăsat .

Totul a plecat de la un caz de care se interesau niste ziarişti şi cineva dintre cei care nu aveau nimic de făcut a trebuit să-i primească .I-a primit omul nostru care şi-a luat misiunea atât de în serios încât pe baieţii şi fetele care veniseră să-şi facă reportajul i-a bufnit râsul de câteva ori.
Ipochimenul a fost convins că au râs de ce le-a spus şi nu de el iar derbedeii de ziarişti l-au lăsat să creadă că aşa e.Colegii din spital, la fel .
Aşa s-a înscăunat acest cabotin drept purtător de cuvânt şi dă spectacole tv pentru care la sfârşit ar merita palme deşi ar fi mai potrivită o bătaie bună.Că despre aplauze nu poate fi vorba.

În speţă, această figură bizară, râde fară milă şi fără minte de suferinţele bieţilor oameni internaţi la spitalul de unde ia el banii .
Despre o copilă abuzată ar spune că nu poate purta fustă scurtă dacă are mintea la fel,de o respectabilă bătrănă violentată, că hormonii agresorului nu i-au văzut buletinul, despre un traumatizat că a incercat să rapună în luptă dreaptă un tractor iar despre un barbat muşcat de vipere o altă tâmpenie.

Unde a învăţat acest sinistru ca e normal sa râzi de suferinţele oamenilor când ei au trebuinţă de ajutor şi mângâiere, nu se ştie.
Mama lui nu putea să-l înveţe .Cursul de Etică Medicală interzice asemenea orori iar Jurământul lui Hipocrate este foarte clar in această materie .

Cu toate astea el nu se mai opreşte .
Se şi crede obligat ,poate,sa-i dea înainte din cauza unui filon genealogic îndoielnic .Ca purtător al numelui unui ilustru scriitor î-şi ia liberatea să se poarte precum un clown ratat.
Cel care a scris foiletoanele cu Moş Teacă a facut-o însă de o manieră altruistă şi agreabila .Şi la urma urmei era scriitor ,nu doctor .
Oricare meseriaş ar fi ,nu poate să-şi râdă de clienţii lui niciodată dar mai ales când sunt in nevoie .Cum să poată un doctor ? Unul care face aşa nu e doctor ci doar se crede .

Despre doctorul Teacă se spune prin târgul său că nu e bine să te iei pentru că nu prea e dus la Biserică .
Poate ar fi bine să se ducă .

Tema zilei

- Laura,scoate nasul din hârtiile alea.Aşa ,îndreaptă spinarea .Vezi că intri în optzeci de secunde .Mă auzi bine ?
- Foarte bine ! Ce mai e ?
- Mai e două chestii .Una, să te ţii de întrebările de pe lap şi două, să-ţi pastrezi nasul în ax .
- Care ax ?
- Axul camerei .Nu-ţi mişti nasonele din ax mai mult de cinşpe grade ca iese din cadru .Hi,hi,hi .
- Cuuum ? Derbedeule,piticanie,puşlama .Lasă că acuma te spun la Tavi .O să vezi tu !
- Stai mami, că am glumit .
- Ce, asta e glumă ? Mai am niţel şi mă buşeşte plânsul .Luate-ar mama ...
- Heei ,vezi că mă supăr .Eşti stresată ca un Trabant şi am vrut să te descarc .Unu .Şi doi,nu ai voie să plângi că ţi se ia vopseaua .Clar ?
- Ha,ha,ha.Clar,clar .Măi Titi ...
- Niciun Titi .O să ai trei telefoane directe,două sertare cu filmari şi trei saci cu publicitate .Mai vorbim atunci .Intri în trei secunde .Arde-i !


........................................................................................................................................................................

Bună ziua dragi telespectactori .Sunt Laura Piriac şi împreună cu distinşii mei invitaţi vom dezbate o importantă problemă care preocupă opinia publică de câteva zile bune.Sunt prezenţi în studio domnii Adrian Gaunescu,Tudor Otravian ,politologul Silviu Clanţă şi doamna Sulfina Barză.Bună ziua domnilor şi doamnă !
Pentru început ar fi interesant să aflăm care este pozitia guvernării în aceasta privinţă şi o invit pe doamna deputat Barză să o expună.Doamnă,vă rog .
- În primul rând vreau să salut şi eu pe cei care ne urmaresc şi să vă comunic în mod oficial că ...
- Mă scuzaţi un moment ,dar avem legătura directă cu trimisul nostru Medelin Peştişor care transmite din helicopter imagini făra sunet de pe Valea Prahovei unde un teribil ambuteiaj ţine ostateci ,de mai bine de trei ore ,coloane de mii de maşini pline cu batrâni ,copii,femei gravide ,animale de companie şi oameni în putere ,fără nici un ajutor, în totala indiferenţă a autorităţilor nepăsătoare .Avem acum legătura cu purtătorul de cuvânt al Politiei domnul Cristian Cioban care ne va prezenta planul de intervenţie pentru această dramă.Domnule Cioban ,va ascultăm.Ne auziţi ?Domnule Cioban ,vorbiţi,vă ascultăm ...
Mi se transmite în cască că s-a întrerupt legătura.Vom reveni .Domnule Găunescu ce părere aveţi de această situaţie ?
-Domşoară ,când era ţara asta ţară şi drumurile drumuri eu am mers dimpreună cu fiul meu de la Ţurca la Ienna şi înapoi în tot atâta timp cât fac acuma doar de la Bucureşti pâna la Ţurca .Ca să venim îndărăt avem trebuinţă de două zile şi cinci pui fripţi.Dealtfel în Flacăra lui Adrian Găunescu de vineri veţi găsi o istorioară în care ...
- Scuzaţi-ma că trebuie să vă întrerup,dar ...
- Vă rog să mă lăsaţi să spun ! Credeţi că eu nu aveam ce să fac şi am venit aici ,sau ce ? Cum vă spuneam ...
- Domnule Găunescu ,aşteaptă domnul colonel Cioban în telefon ,vă rog ...
- Şi ce ,dacă este colonel trebuie să-mi băgaţi mie pumnul în gură ? Etete, domne !
- Vă mulţumesc ! Domnule Cioban , care este situaţia cu abandonaţii de pe DN 1 ?
- Doamnă, eu sunt doctorul Falafat de la Upu şi am plecat chiar acum cu două elicoptere să acordăm asistenţă de urgenţă dacă va fi cazul.Noi sperăm că vom găsi totul bine, însă .
- Domnule doctor cum să găsiţi bine ? Oamenii nu mai au apă,benzină ,medicamente.Sunt plictisiţi ... Pe la Posada au ieşit urşii din pădure şi au început sa ceară mâncare la geamul maşinilor .Oamenii sunt speriaţi şi s-au închis pe dinauntru în automobile .Nu mai au cum sa-şi satisfacă necesitaţile fiziologice pentru că le e frică de tufişuri ,înţelegeţi ?
- Înţeleg,sigur .Vă promit că o să facem tot ce se poate .
-Vă mulţumesc domnule Falafat ! Ce părere aveţi de situaţia asta domnule Tudor Otravian ?
-Doamnă ,am parerea că este o pură tâmpenie .Ce poţi face cu două ambulanţe,fie ele şi aeriene ,la cinci mii de amărâţi ? Să le pui perfuzii ,sau ce ? Când eram copil la Brăila ,mă trimitea mama la prăvălia de peste drum să iau ...
- Numai puţin!Domnule Siviu Clanţă ,doriţi să interveniţi în discuţie ...
-Da,vă mulţumesc ! Eu vreau să remarc faptul destul de atipic ...
- Mă scuzaţi,trebuie să luăm publicitate .Rămâneţi cu noi !
.................................................................................................................
- Am revenit .Prin urmare tema noastră de astazi era ... Da.Nu.Avem o transmisie directă de la Aeroportul Otopeni de unde Dl.Pelpeaşă, ministrul nostru de externe face declaraţii de presă înaintea plecării la Târgul de la Rio .
...................................................................................................................................
- Ce ziceţi, domnule Otravian ?
- Zic că este o tâmpenie .Tu ai deficit de treizeci de miliarde şi umbli lelea prin târguri.Doamne,Maica Domnului !
- Doamna Brânză ,dumneavoastră ce părere aveţi ?
- Domşoară ,dar pe mine de ce nu mă întrebaţi ? De ce mă cenzuraţi ? De unde aţi în vaţat să băgati aşa brutal pumnul în gura invitaţilor ? Să ştiţi că nu îmi impuneţi dumneavoastră mie când să tac şi când să vorbesc.Etete ,domnule !
- Domnule Găunescu,am dorit sa dăm prioritate doamnei deputat,ca e
o doamna,da ?
- Asta e discriminare pozitivă domşoară .Şi ce,dacă e doamnă trebuie să vorbească tot timpul,numai dânsa ? Etete,domne !
- Nu pot să fiu de acord cu dumneavoastră dar trebuie să vă spun că ...
- Păi nu dumneavoastră trebuie să ne spuneţi nouă .Noi trebuie să vă spunem că de-aia ne-aţi chemat .
- ...Vream să va spun doar că emisiunea noastră a luat sfârşit şi va mulţumesc pentru participare .
..........................................................................................................................................
- Titi,cum a fost ?
- Brici . Brava ,fata ! I-ai ţinut bine in frâu.O vorbă n-au scos !
Mă mai spui lu' Tavi ?
- Nu te spun,am glumit .Dar nu te mai lega şi tu de nasul meu ...
- Mă leg de el că-mi place .
- Ei ,taci ! Serios ?
- Să mor io ! E cea mai frumoasă parte a ta . Hi,hi,hi .
- Da ? Eşti un păduchios .Să vezi tu, bătaie de la Tavi !

Moale sau tare ?

Depinde la ce ne gândim .
Deocamdată multă lume este atentă la puterea autorităţilor de nivel înalt .
Omul când vine seara de la muncă sau dimineaţa înainte să plece după treburi, porneşte tv-ul să afle cum mai merge Ţara .Se întâmplă aşa pe toate meleagurile .
Cam peste tot , isteţii de comentatori arată cum suntem cârmuiţi de neghiobi ,ageamii şi coţcari.Sunt şi excepţii, dar ele întăresc – se ştie – norma . Când află că iarăşi autorităţile au mai făcut o boacănă, populaţia se isterizează ,bombăne şi ocărăşte .Iată altă probă că prezidentul este aiurit,guvernul dezorientat şi ăilalţi hoţi .
Mai toată lumea crede că puterea este slabă,nehotarâtă şi ignorantă .Într-un cuvânt – moale .

Din această cauză poporul umblă cu nasul în jos, se ceartă tot timpul şi – în general – se crede nefericit şi fără speranţă .
Masele vor conducători pe care să-i respecte,să-i asculte şi să decidă pentru ele . Vor o putere tare .
Poporul în acest caz ,ca şi în altele, se poartă ca un copilaş – nu ştie ce îşi doreşte.Vrea să se pupe cu flacăra de la aragaz şi să zboare din balcon cu umbrela .
Nu are nici o logică dar asta este realitatea .

De ce nu-şi doreste poporul o putere slabă şi moale căreia ar putea să-i impună ,să-i pretindă şi să-i ceară, este de mirare .Mai ales că sunt destule exemplele în care o guvernare moale a acordat privilegii şi înlesniri durabile pentru talpa ţării .

De ce vrea lumea autorităţi puternice ,arogante şi impulsive care să hotărască discreţionar,ultimativ şi fără milă soarta supuşilor iar nu prea se ştie .Deşi se ştie foarte bine câte nenorociri şi câte lacrimi au adus ocârmuirile autoritare peste tot .

O putere slaba şi dezorientată este mai uşor de controlat,mai atentă cu soarta supuşilor şi mai omenoasă .Nu din motive morale ci de frică . Se ştie slabă şi tremură de grijă că va fi răsturnată oricând .
Sigura ei forţa stă în metodele de a slăbi puterea celor conduşi .
O metodă admirabilă pentru asta este demoralizarea ,tăierea speranţelor şi lansarea previziunilor sumbre în mod repetat .
Oamenii nemultumiţi,fară speranţă şi plini de griji imaginare nu mai reacţioneză nici la bucurie şi nici la necaz .Pot fi convinşi uşor de orice şi nu-şi mai bat capul nici cu trecutul nici cu viitorul . Ei devin uşor de condus şi până şi o putere moale poate face orice cu ei dacă se lasă astfel păcăliţi .

Reţeta ar fi că trebuie să dăm cu pălariile în sus de bucurie când avem şansa de a fi conduşi de o putere moale ,să nu luăm în seamă manevrele ei fumate şi să fim atenţi, în general , la ce ne dorim .

Hexackoisioihexekontahexaphobia

Bazaconia asta este numele unei fobii.Al unei frici. Frica de numărul 666 . Este frica cea mai recentă şi e destul de bună ca să mai bage pe unii în sperieţi.Ea a fost amorsată de slujbaşii statului care s-au apucat să modifice paşapoartele făra să le-o ceară nimeni .Ele o sa aibă codificat implicit numărul respectiv pe un cip.
O să avem nişte paşapoarte unice ,până acum, în lume .Aşa cum suntem printre puţinele ţări care au bancnote de plastic .Nu contează că aceste mofturi costă enorm - ne permitem .

Numărul cu pricina este repudiat de puţină lume în cunoştinţă de cauză .
Cei care răsfoiesc Sf. Biblie nu o să dea de el ori nu o să-l bage în seamă .Ceilalţi, care tocesc Cartea , cad pe gânduri şi îşi fac semnul crucii ,că nu e de glumă.

Să ne lămurim .
Numărul afurisit apare în Biblie mai îtâi în Cartea a doua a cronicilor şi în Cartea întâia a lui Ezdra în legătură cu nişte bani şi apoi cu nişte fii ai lui Adonicam .
Care fii ,în Cartea a doua şi a treia a lui Ezdra erau deja 667.

Referirea principală este in Apocalipsa cap.13 versetul 18 şi zice aşa :

Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase .

Mulţi au băgat la cap şi se feresc.
În Parlamentul European pe locul cu nr.666 nu se aşează nimeni.În SUA ,Autostrada 666 a fost rebotezată 491 iar ligile pentru temperanţă din toată lumea ne atrag atenţia că suma cifrelor de pe roata ruletei de prin cazinouri este tot 666 .

Controversele în legatură cu acest număr au apărut de mult .
Lloyd şi Mitchinson atrag atenţia că poate fi la mijloc o eroare de traducere .
Primul capitol scris al Bibliei ,adică Apocalipsa ,se pare că a fost tradus greşit.În 2005 o nouă traducere a acestui capitol după un papirus vechi de 1700 de ani descoperit în Egipt,arată în mod clar că este vorba de numărul 616.
Încă de prin anul 200 ,o versiune apărută cu menţionarea numărului 616 a fost respinsă de cler dar, mai încoace, Engels a optat pentru rigoare şi s-a pronunţat pentru 616 .Dacă mai era nevoie, acelaşi bărbos a mai spus că Apocalipsa este de fapt o scriere criptată cu un conţinut politic ,codificat etc.

La urma urmei ,noi am fi gata să ne speriem – nici o problemă .Dar dacă ne speriem de cine nu trebuie şi ne pupăm cu Scaraoschi ,ce ne facem ?
Păţim ca ruşii care ,la Moskova, au schimbat numărul autobuzului 666 pentru că cei cu frică de Dumnezeu nu se urcau în el .Ce număr nou credeţi că i-au dat ? Aţi intuit exact – 616 .
Cum s-ar zice au fugit de dracul şi au dat peste tac’so .

Apropo’s ,fobia pentru numărul 616 se numeşte Hexakoisioidekahexaphobia .

Concluzia ar fi că trebuie să ne rugăm Celui de Sus să ne ferească de toate fricile numerice şi analogice precum şi de celelalte necazuri şi pricini .
Amin .

Să dăm mână cu mână

Vrem-nu vrem, cât suntem vii ni se pun etichete .Unul este ca pâinea calda,altul e zurbagiu iar ceilalţi - dupa caz - nişte mototoli,badarani,generoşi,isteţi,harnici,superficiali,milostivi,mitocani ,răbdatori,afurisiţi,tâlhari ,destepti,prosti,penibili ş.a.m.d .
Etichetele ,din fericire sau din păcate, trec însă şi pe lumea cealaltă .Odată pusă zgarda ,acolo rămâne şi doar în cazuri rarissime mai poate fi schimbată .Dacă i s-a spus Cel Mare sau Cel Viteaz ,s-a mântuit .Aşa rămane .Aşa îngheaţă . Şi nu doar aceştia ci şi Cel-fară-de-Ţară ,Cel Frumos,Eliberatorul,Întregitorul,Inima-de –Leu,Biciul-lui-Dumnezeu şi ca să nu discriminăm - Marry-cea-Sângeroasă .
Şi alte domenii îşi au Regele,Prinţul,Lordul,Parintele ( biologiei,fizicii cuantice,filosofiei ,gemetriei) Domnul,Stăpânul ,Săgeata ori Cavalerul .Sau,după caz - Privighetoarea ,Ciocârlia sau Cămila .
Odată pusă eticheta peste cei trecuţi, ei săracii ,aşa rămân pe veci şi sunt acoperiţi cu încetul de indiferenţa şi ignoranţa noastră .Nu mai sunt vii,nu mai au viaţa sunt doar o idee sau o trăsătură de caracter şi atât .
D.Mircea Cărtărescu spunea că nu mai poate citi Eminescu .L-a citit,răscitit şi predat trei decenii .A obosit si nu-l mai poate citi aşa cum nu mai poate asculta Eine kleine Nacht muzik ori Ciocârlia .În cazul dumisale s-ar putea gasi circumstanţe atenuante dar noi celalţi suntem edificaţi fară să ne mai batem capul prea mult . Aici avem de-aface cu Poetul florilor-de – mucegai,colo cu Poetul Revoluţiei ,dincolo cu Dictatorul, in partea cealalta Vampirul şi mai spre zilele noastre cu Teroristul.
Aceşti oameni au existat şi nu au fost doar Eliberatori,Sângeroşi,Vampiri,Şchiopi ( Petru ),Mucegăiţi ori Fără-de Ţară . Ei poate au fost iubitori de străini,mâncacioşi,avari ,cheltuitori , mincinoşi ori analfabeţi .
Dacă in conştiinţa publică ar fi prezente şi unele defecte sau daruri ale acestor mari figuri ale Istoriei ele nu ar mai rămâne doar nişte figuri reci ,indiferente şi repede uiate . Nu ar fi doar nişte statui pe care ,dupa o vreme, vin unii şi le surpă ,ori se surpă singure .

Apropo s . Unirea Pricipatelor .Sărbatoare mare ! O doamnă este intrebată pe stradă ,la un microfon dacă ştie ce sărbătoare este pe 24 Ianuarie .
- Ăăăă…păăăi,pe doăşpatru Ianuarie …este ăăă … astaaa ,douăşase Ianuarie .

Poftim situaţie .Poţi să râzi ? Nu ? Atunci ,cum - că nu e nici de plâns .

Uite cum .

Ar trebui să mai ştim, par exemple ,că Domnul Cuza era un bărbat mândru şi viteaz,dar şi un mare muieratic,că îi placea să joace carţi şi să chefuiască .Deasemenea că îi sărea smalţul cam repede,că nu-şi onora datoriile de la belotă,că a făcut-o de multe ori pe Domna să lacrimeze şi că înjura ca un birjar.Tot Măria-sa se ocupa cu multă plecere de făcutul copiilor din flori şi era inconjurat de o gaşca de cheflii,puşlamale şi profitori căreia istoricii îi spun camarilă .
Că Biserica i-a aplicat anatema şi că se pare că aşa va ramâne in veci .
Că aşa mare bărbat cum a fost plângea ca un copil.De dorul Ţării şi de ciuda trădării camarazilor şi poporului pentru care a adus atâtea binefaceri .
Dintre care Unirea este cea mai mare şi pentru totdeauna .

Numai ştiind despre Domnul Unirii că a fost şi om nu doar Erou , pomenirea sa va fi facută cu dragoste şi duioşie iar memoria lui nu se va răci ca o statuie .

Să trăieşti Măria-ta !

Politică

După unele păreri un om de caracter nu poate să facă politică .

Un individ cu o coloana vertebrală dreaptă îşi rupe – mai devreme sau mai târziu – gâtul , dacă nu este contorsionist. Sunt exemple destule şi fiecare poate să şi le găsească pentru că are de unde .
Pe de o parte .
Pe de alta parte ,politica este – în ciuda aparenţelor – o ocupaţie destul de grea .
Omul politic trebuie să poată să mintă,să jignească , să înşele ,să trădeze , să calce legea în picioare ori să fie bădaran, fără sa-i roşească obrazul .
Unul cu obrazul subţire se dă de gol imediat şi e scos din pâine.
Prin urmare un politician valabil e musai să nu aiba coloana vertebrală .
Dar dacă nu are şi obraz gros tot degeaba .O dă în bară de la primul bal .

Trebuie observat însă că din aceste motive ,viaţa lor este destul de grea şi de chinuită .
Nu dorm bine noaptea de griji,albesc la patruzeci de ani,capată disfunctii tiroidiene ,digestive şi cardiovasculare şi îşi ruinează căsniciile asaltaţi zi şi noapte de stoluri nesfârşite de june dragălaşe dar hotărâte .
Trebuie că e foarte greu .Să nu te poţi privi în oglindă decât pentru a-ţi potrivi nodul cravatei.Să nu te poţi privi în ochi fără să te minţi singur.Să nu poţi să-ti faci o analiză interioră sinceră decât riscând să-ti pui pistolul la tâmplă dupa aceea . Asta nu mai este viaţă ,e un iad .


Noi ,ceilalţi,trai pe vătrai .
Ne permitem să ne rasfaţăm, că doar nu avem grijile ţarii .
Trăim luxul de a putea spune adevărul şi de a ne bate pentru el,ne place să ne privim de trei ori pe zi la oglindă în fundul de ochi şi să ne spovedim la tata popa .
Ne convine sa fim punctuali,amabili,săritori,milostivi,hotarâţi şi fideli faţă de neveste .
E comod sa nu fii prins de orice terchea berchea cu minciuna sau cu mâna pe un mijlocel cât un inel şi dat la ziare .
E comod să nu te înjure lumea când creşte taxa ,scade leul ori ninge .
E comod să stai la tv şi să înjuri pe unul şi pe altul dacă îti lipseşte ceva sau să faci haz de ei dacă ai chef .
E mai incomod, totuşi ,sa-ti speli singur maşina , să conduci prin oraş fară girofar şi să iei amendă pentru parcare .

Însă, dacă nu-ţi convine ,poţi merge pe jos.

Dealtfel este şi mai sănătos . Drum bun !

Dincolo

În
ultimii ani,din când in cand, iţi trece şi ţi-e dor de o piesa de teatru.Să o vezi in sală,cu actori în carne şi oase .
Să râzi ,să plângi,să aplauzi ori să te revolţi.
Cam de vreo cincisprezece stagiuni,să zicem, după spectacolele teatrelor din Bucuresti pleci doar cu revoltă.
Ori cu tristeţe şi lacrimi .
La câteva luni ( bune) în care te mai descurci cu o carte,un disc sau un tablou, iţi poate trece.Iei relaţii şi iar mergi la teatru .

Tot aia gaseşti ,dacă ai noroc .
Dacă nu ai noroc,găseşti mai rau ,mai deprimant ,mai revoltator şi mai de plans.

Aici, răsuflam puţin ca să ne revenim.

Revenind trebuie să spunem că ne referim atât la teatrele lirice cât şi la cele dramatice.
La cele lirice sunt ori montari vechi atunci când nu sunt încropite, ori montari sumbre şi bizare când nu sunt matinee pentru kindergarden .
Pe langa asta, la prima scena lirica a ţarii toată lumea se cearta, se scuipa şi se îmbranceşte permanent.
Se institue câte un moratoriu doar pe durata specatcolelor .Însa în antracte atât instrumentiştii cât si distinşii cântareţi şi corişti îşi trag cu nadejde ghionturi si păruieli pâna la al doilea gong.
Dacă apare dl.Director, artiştii ,cei trei dirijori ,regisorii şi muncitorii ,se aliază în contra dumisale şi daca nu reuşesc să-l apuce, îl fugaresc pâna la Dâmboviţa si după aia lansează pietroaie după dânsul.
La teatrele dramatice este mai linişte .
Personalul artistic şi tehnic a fost mai înţelept şi a consimţit la un fel de acord tacit .
Ficare joacă aşa cum poate şi cum are chef .Dacă nu iese banul bine,dacă iese şi mai bine .

Cum pot mari actori ,cum se cred ei ,să joace aşa cum joacă,este un mister .

Ce crede Maia că joacă şi că face când stă crăcănată pe scara de zugrav în rolul Vetei ,cu Ivaşcu sub scară, între cracii scării şi ai ei, nu se poate şti .
Dar putem şti ce geniu şi ce om a fost Caragiale .
Putem sa realizam ca nu ea sau familia ei şi a lui Ivaşcu l-au crescut, l-au dat la şcoală sau măcar l-ar fi plâns un moment pe dl.Caragiale .
Atunci de ce îşi bat joc de el ca nişte păgâni ?
Nu credem că doar pentru bani ,fiindcă dacă ar avea nevoie de bani i-ar putea obţine cu onoarea mai puţin pătata . Furând din buzunare sau de la market,escrocând văduve si orfani ori ocupându-se de traficul cu tutun şi alte alea .

A fost un exemplu, dar nu suficient de acoperitor pentru că pe la toate teatrele e cam la fel.

Impertinenţa,suficienţa si amocul artiştilor din teatrele bucureştene este cam acelaşi peste tot.
Fenomenul este destul de cunoscut şi a impus o rezolvare firească ,după un timp.

S-a crezut că actorii, cu marea lor capacitate mimetica, or sa se ia după unii dintre colegii lor venerabili,majestuoşi,incarcaţi de ani şi de titluri. Şi măcar de ruşinea acestora ,dacă nu a spectactorilor,sa-şi facă meseria ca lumea .

Rezultatul a fost uimitor .

După două spectacole la Take ,Ianke si Cadâr şi unul şi jumatate la
Inima de câine ,un om care se respectă pe sine şi pe cei care l-au educat nu ar mai da pe la teatru niciodată, dacă nu ar spera ca lucrurile să se mai indrepte.

Venerabilii,respectabilii,titraţii,iubiţii şi exagerat de compatimiţii - în ultimul timp - mari actori ai noştri ,işi spun rolurile cu un talent şi o chemare la fel de mare ca a unor elevi de liceu în serbarea de sfârşit de an.Uneori nici măcar atât .
Spun replicile rapid şi superficial,uită ori sar pasaje intregi,se grabesc şi nu participă la acţiune iar la urma ies în sila la aplauze, în faţa unei săli tixite de oameni care îi adora pentru ce au fost, dar de a caror adoraţie actorii par a fi sătui si plictisiţi .

Daca sunt exceptii acestea se numesc Damian Craşmaru şi Carmen Stănescu .
Insă la ei, spectactorul obişnuit, nu va mai putea ajunge până la sfârşitul zilelor sale - pentru că nu se găsesc bilete nici dacă le plateşte cu luna de pe cer.

Nu mergem mai departe,dacă nu cumva cu toate eforturile de a nu o face, totuşi ,am ajuns prea departe, decât pentru a spune urmatoarele.

Iubitorii de spectacol se frământă şi tânjesc de mult timp după Ilarion Ciobanu ,Ninetta Gusti şi mai recent,după omul de radio Paul Grigoriu .
Paul nu a mai vrut în ruptul capului ,după pensionare ,să mai lucreze şi a plecat la munte să citească,să se plimbe ,să bea cafea şi să se gândească .Asta spunea el că doreşte să facă .
Ilarion Ciobanu stă numai la el acasa ,şi-a lăsat barbă lungă,se uită in soare de pe terasă , pufaie din pipă şi tace iar Ninetta Gusti ,marea doamnă a unui teatru profesionist,riguros si memorabil ca o piatră de hotar, a făcut altfel.
Ea s-a dus la ţara,prin Teleorman parcă,intr-o căsuţă modestă,cufundată printre corcoduşi şi bălării ,trăind sărac şi împărţindu-şi liniştea cu cele câteva pisici care o mai iubeau .
Reporterii frenetici i-au dat de urmă să o consoleze în mod profesional ,sperând de la ea sa se vaite şi să-şi rupă părul din cap din cauza indignării,uitarii si mizeriei.
Au ramas consternati sa găseasca un om demn care ştia să trăiască simplu,curat , liniştit şi împăcat cu viaţa ei şi cu lumea .
Când au întrebat-o de ce nu mai vrea să joace şi să încânte teatrul cu arta sa ,le-a spus aşa of the records la o ceaşca de ţuica :
- Dagii mei,o slănina oricât ar fi ea de bună ,odată si odată tot râncezeşte .Mai bem o ţuiculiţa ?

Mulţi simt când trebuie să se oprească .Dar sunt şi figuri care fac pasul acela dincolo de starea de Sublim care toata lumea ştie unde duce .

Doar ei nu vor sa ştie.

Când strănuta Budapesta

Este posibil ca Bucureştiul sa facă un guturai sau o gripă cu un virus afurisit.

Se pare că din cauza poluării ,la Budapesta automobilele or sa umble ca pe lângă plopii fără soţ.
E un motiv bine ales pentru ca grofii instalaţi în funcţii şi demnităţi să nu se mai enerveze că trebuie să aştepte la stop după mai mult de două maşini.Astfel că s-au hotarât ca în zilele cu soţ să nu circule maşinile fară soţ iar in zilele fară soţ să nu circule maşinile cu soţ.
Dupa cum e formulat,textul suna ca şi când nici un automobil nu ar mai circula.Evident ca nu este aşa dar formularea pregateşte lumea pentru ce s-ar putea întâpla dacă o să facă valuri .Este un test pentru simpaticii noştri vecini ,care de mai bine de un an nu au mai spart nici geamurile de la guvern şi nici pe cele de la primarie.
Bucureştiul aşteapta reacţiile şi se pregteşte în secret să ne priponească maşinile fiindcă ciocoii dâmboviţeni vor găsi un sac de motive pentru care să o faca iar de oaie .
Când vor face asta ?
Nem tudom .

Stefan Iordache a luat cu el Sarpele Rosu

Sarpele Rosu a fost o carciumioara care a fiintat intr-o singura incapere de cam 10x4 m , pe langa Piata Gemeni.Asezat, ca orice birt serios ,la o rascruce -Str.Eminescu / Str.Galati - a fost ridicat la nivel de reper cultural boem de catre clientii sai. Cativa ani, aici se gaseau unii pe altii actori,muzicanti si publicisti care consumau putin dar trancaneau mult-despre ale lor si ale altora.Intre ei Gheorghe Dinica si Stefan Iordache erau figurile cele mai pitoresti si mai cunoscute.
Muzicantii care cantau aici pe o estrada de suprafata unei mese ,au capatat notorietate si avant si datorita acestor clienti.Intre ei Nelu Ploiesteanu se pare ca este singurul care isi mai aminteste de unde a plecat si poate sa spuna fara greutate ,cui datoreaza evolutia sa.
O vreme " Sarpele Rosu " a fost un restaurant la care era de bonton sa te duci si a fost un element foarte cunoscut pe harta Bucurestilor.Cine cauta o institutie sau o strada pe aici,daca i se spunea ca e pe langa Sarpele Rosu, se lamurea imediat.
Dupa asezarea lui Gh.Dinica la casa lui langa o nevasta mamoasa si grijulie ,crasma boema a inceput sa-si piarda stralucirea.Stefan Iordache venea si el din ce in ce mai rar pentru ca se ducea mai mult pe la casa de la Gruiu iar Nelu Ploiesteanu ,de acum foarte cunoscut,avand angajamente multe si peste tot ,mai canta aici doar la zile mari.
Si astfel,Sarpele Rosu a fost,la un moment dat,inchis .In urma cu cateva luni, casa in care a fiintat restaurantul arata paraginita si plansa,deodata.
Se poate spune ca acest lucru coincide cu inceputul suferintelor lui Stefan.Cu o saptamana inainte de mutarea actorului a inceput ,practic ,demolarea zidariei.
In ziua decesului lui Stefan Iordache din acest birt faimos se mai putea vedea numai un morman de caramizi.
La aceasta ora "Sarpele Rosu " este doar o amintire . A plecat si el odata cu adevaratul sau patron.

Trotuare sub ocupatie

Cel mai mare iubitor de flori din Bucuresti si poate si din tara este primarele sectorului 2 ,alias d.O.Ntanu .Atat de mare este iubirea d-lui pentru flori si florari incat nu mai putem sa trecem din cauza ei ,ca lumea ,spre interesele noastre zilnice.Si cum aceasta iubire a edilului este destul de tanara s-ar putea sa-i aduca jertfe mai noi si mai mari.Deocamdata dughenele florarilor au ocupat intr-un mod agresiv doar trotuarele dar daca le va trece prin cap sa-si planteze corturile si tarabele de pvc si in mijlocul strazilor,noi pe unde o sa mai circulam ? Trotuarele de pe Calea Mosilor,Stefan cel Mare ,Colentina pana la Doamna Gica ,sunt invadate de covergi albe din termopan ,galeti ,borcane si ulcele pline cu znopi de flori excentrice si ciudate .Daca mai ramane un pic de loc de trecere prin fata stabilimentului, pe acesta patroneaza ca la ea pe prispa cate o piranda cu fuste infoiate care iti arunca priviri dusmanoase .Umblu pe langa aceste ciudatenii care prolifereaza pe teritoriul zonei in fiecare zi si la ore diferite.Nu mai tin minte de cand nu am vazut pe cineva nu sa cumpere ,ci macar sa se uite la un buchet din florile alea bizare parfumate violent si cu preturi pana la cer.
Daca cineva dintre cititori va avea norocul sa vada un cumparator de flori pe aici este rugat respectuos sa lase un mesaj .
Multumiri anticipate !

Monumentele gunoiului

Toata lumea este preocupata mai mult sau mai putin de curatenie.Cei mai multi suntem obsedati de curatenia stradala.Notabilitatile simt asta si fac ce pot.Cel mai vizibil si mai rentabil lucru de un deceniu incoace este sa fabrice si sa planteze cosuri de gunoi.Daca e mizerie pe strazi -adica -ei au facut tot ce se poate .Un cos din asta,agatat de un stalp nu poate sa coste mult mai putin de un milion de lei vechi.Cosurile trebuie sa fie vizibile, nefunctionale si sa se strice repede pentru ca peste doi ani se vor face altele.Cum cine castiga ? Ce va intereseaza ? Cum cine pierde ? Cine intreaba ,he,he !
Situatia de la Bucuresti parea sa nu poata fi intrecuta nicaieri
Totusi,da.
La Sinaia,primaria a facut din cosurile de gunoi adevarate monumente de beton pe care le-a pus pe mijlocul trotuarelor.Sunt o scumpete ...Sub cinci milioane nimeni nu le-ar fi putut construi si planta.
Nu mai dezvolt decat pentru a spune ca la Paris cosurile au fost inlocuite cu saci de plastic agatati in cate un inel, pe stalpi.Sacii sunt colectati de cateva ori pe zi.
Mai rau stau lucrurile in Londra,unde nu mai sunt de fel cosuri de gunoi.Cine face gunoi pe strada si de ce ? Mananci acasa ori la birt,fumezi la berarie sau la cafenea.Ce gunoi sa arunci pe strada ?
Daca totusi ai placerea asta,treaba ta .Vin imediat persoane purtatoare de ustensile rapide care strang cartea de vizita ori batista pe care ai scapat-o si aduna si frunzele cazute din pomi.
Paradoxul ar fi ca in Bucuresti si Sinaia cosul de gunoi si gunoiul isi manifesta prezenta in mod independent unul de celelalat.