Stefan Iordache a luat cu el Sarpele Rosu

Sarpele Rosu a fost o carciumioara care a fiintat intr-o singura incapere de cam 10x4 m , pe langa Piata Gemeni.Asezat, ca orice birt serios ,la o rascruce -Str.Eminescu / Str.Galati - a fost ridicat la nivel de reper cultural boem de catre clientii sai. Cativa ani, aici se gaseau unii pe altii actori,muzicanti si publicisti care consumau putin dar trancaneau mult-despre ale lor si ale altora.Intre ei Gheorghe Dinica si Stefan Iordache erau figurile cele mai pitoresti si mai cunoscute.
Muzicantii care cantau aici pe o estrada de suprafata unei mese ,au capatat notorietate si avant si datorita acestor clienti.Intre ei Nelu Ploiesteanu se pare ca este singurul care isi mai aminteste de unde a plecat si poate sa spuna fara greutate ,cui datoreaza evolutia sa.
O vreme " Sarpele Rosu " a fost un restaurant la care era de bonton sa te duci si a fost un element foarte cunoscut pe harta Bucurestilor.Cine cauta o institutie sau o strada pe aici,daca i se spunea ca e pe langa Sarpele Rosu, se lamurea imediat.
Dupa asezarea lui Gh.Dinica la casa lui langa o nevasta mamoasa si grijulie ,crasma boema a inceput sa-si piarda stralucirea.Stefan Iordache venea si el din ce in ce mai rar pentru ca se ducea mai mult pe la casa de la Gruiu iar Nelu Ploiesteanu ,de acum foarte cunoscut,avand angajamente multe si peste tot ,mai canta aici doar la zile mari.
Si astfel,Sarpele Rosu a fost,la un moment dat,inchis .In urma cu cateva luni, casa in care a fiintat restaurantul arata paraginita si plansa,deodata.
Se poate spune ca acest lucru coincide cu inceputul suferintelor lui Stefan.Cu o saptamana inainte de mutarea actorului a inceput ,practic ,demolarea zidariei.
In ziua decesului lui Stefan Iordache din acest birt faimos se mai putea vedea numai un morman de caramizi.
La aceasta ora "Sarpele Rosu " este doar o amintire . A plecat si el odata cu adevaratul sau patron.